De cele mai multe ori, invatatul are o finalitate imediata. Te pregatesti pentru lucrarea de maine, pentru examenul de peste trei luni, pentru momentul in care vei fi ascultat fiindca ,,nu ai nota“. Psihologii incadreaza aceste obiective in categoria motivatiei extrinseci: mai exact, ceea ce ne determina sa invatam e in afara noastra, nu vine dintr-o nevoie interioara de informare, ci din perspectiva recompensei finale care va fi nota si, la examenele nationale, chiar admiterea la un liceu sau la o universitate de top. Dar daca am privi mai mult dincolo de ziua marii probe, cand cartile si caietele s-au inchis? Ce ramane dupa nota, dincolo de succes sau esec? Cat din cunostintele deprinse te vor insoti mai departe in viata? Sa indraznim a merge mai departe cu intrebarile: daca ai invata cu placere? Ai mai uita la fel de repede? Cateodata e firesc ca parcurgerea materiei sa nu fie tocmai o delectare. Fiecare disciplina are laturile ei mai putin atractive. Dar daca, totusi, pasiunea ar fi, de cele mai multe ori, motorul invatarii?
Noi, cei de la Didactica, stim ca cea mai pretioasa reusita a elevilor este nu dobandirea notei bune, ci a competentelor care vor aduce, implicit, rezultate atat pe termen scurt, cat si intreaga viata. De aceea, este esential a-i deprinde sa scrie si sa calculeze corect, sa inteleaga lumea din jurul sau, sa deprinda abilitati de programare, sa construiasca roboti cu zambetul pe buze , bucurosi de realizari. Pentru toate acestea, ii sprijinim sa efectueze o invatare constienta, fiindca examenele vietii lor de profesionisti, de cetateni, de vorbitori de limba romana, de oameni, incep cu adevarat acolo unde se incheie probele scolare.
